Lupus

În mod normal, sistemul imunitar recunoaște și distruge agenții străini. În lupus, această capacitate de discriminare se pierde: organismul produce autoanticorpi îndreptați împotriva unor componente proprii, în special împotriva materialului din nucleul celular. Complexele imune care rezultă se depun în țesuturi și declanșează inflamație. La nivelul pielii, inflamația se concentrează la joncțiunea dintre epiderm și derm și în jurul foliculilor de păr, ceea ce explică aspectul leziunilor și, în formele cronice, pierderea definitivă a firelor de păr din zonele afectate.

Cine este afectat. Lupusul apare mai frecvent la femei decât la bărbați, cu debut de obicei între 20 și 50 de ani. Este mai frecvent și adesea mai sever la persoanele cu piele închisă la culoare. Predispoziția genetică joacă un rol, dar boala nu se transmite direct de la părinte la copil; este nevoie și de factori declanșatori din mediu.

Formele cutanate.

• Lupusul eritematos cronic discoid. Este cea mai frecventă formă cutanată. Se manifestă prin plăci rotunde, bine delimitate, roșii-violacee, acoperite de scuame aderente care pătrund în orificiile foliculare. Apar mai ales pe față — obraji, nas, urechi, pielea capului — și pe gât. În centru, leziunile se atrofiază treptat, pielea devine subțire, albicioasă, iar la periferie rămâne un chenar mai închis la culoare. Pe scalp, leziunile duc la alopecie cicatricială, adică la pierderea definitivă a părului în zona afectată. Leziunile pot fi ușor sensibile sau pruriginoase, dar de multe ori sunt asimptomatice, iar principala consecință este cea estetică.
• Lupusul cutanat subacut. Apare tipic pe zonele expuse la soare — decolteu, umeri, fața externă a brațelor, partea superioară a spatelui — și menajează adesea centrul feței. Leziunile pot fi inelare, cu margine roșie și centru mai deschis, sau pot semăna cu plăcile din psoriazis. Sunt puternic fotosensibile și, spre deosebire de forma discoidă, se remit de regulă fără cicatrice, dar pot lăsa pete deschise sau închise la culoare pentru mai multe luni. Această formă este uneori declanșată de anumite medicamente.

Legătura cu lupusul sistemic. Lupusul eritematos sistemic este forma care afectează, pe lângă piele, articulațiile, rinichii, plămânii, inima sau sistemul nervos, cu oboseală, febră, dureri articulare și eritemul „în fluture" pe obraji și pe nas. Majoritatea pacienților cu lupus discoid limitat la piele nu dezvoltă boală sistemică, dar o parte dintre ei pot avea sau pot dezvolta în timp manifestări generale; de aceea, la diagnostic se recomandă o evaluare medicală generală și analize, precum și urmărirea periodică.

Factori declanșatori și agravanți:

• Expunerea la soare și la razele ultraviolete, inclusiv la lămpile fluorescente puternice și la aparatele de bronzat — cel mai important factor.
• Fumatul, care se asociază cu leziuni mai extinse și mai rezistente la tratament.
• Anumite medicamente, la persoanele predispuse.
• Infecțiile și perioadele de stres major.
• Modificările hormonale, inclusiv cele din sarcină.
• Traumatismele locale ale pielii, care pot determina apariția de leziuni noi în zona afectată.

Ce vede pacientul în timp. Boala evoluează în pusee, cu perioade de acalmie de durată variabilă. Leziunile vechi lasă frecvent modificări de pigmentare — zone mai deschise sau mai închise — și, în forma discoidă, cicatrici atrofice permanente. Fotoprotecția zilnică, inclusiv în zilele înnorate și iarna, este recomandarea constantă în toate formele de lupus cutanat, alături de renunțarea la fumat.

În cabinetul nostru, lupusul cutanat se abordează prin Metoda Kozak — tratament intern și extern, individualizat, pe bază de consultație. Rezultatele diferă de la pacient la pacient.