Vitiligo

Culoarea pielii este dată de melanină, un pigment produs de celule specializate numite melanocite, situate în stratul bazal al epidermului. În vitiligo, melanocitele dispar din anumite zone ale pielii, iar acolo unde ele lipsesc pielea rămâne albă, complet depigmentată. Mecanismul cel mai bine documentat este unul autoimun: sistemul imunitar recunoaște greșit melanocitele ca fiind străine și le atacă. La acest proces contribuie o predispoziție genetică și un stres oxidativ crescut la nivelul melanocitelor, care le face mai vulnerabile.

Cine este afectat. Vitiligo apare la aproximativ una din o sută de persoane, în toate populațiile și la ambele sexe în mod egal. Debutează cel mai adesea înainte de vârsta de treizeci de ani, uneori în copilărie. Aproximativ unul din cinci pacienți are o rudă cu aceeași afecțiune, dar boala nu se transmite după o regulă simplă de moștenire.

Tipuri de vitiligo.

• Vitiligo nonsegmentar — cea mai frecventă formă, cu pete dispuse de obicei simetric, de o parte și de alta a corpului: în jurul ochilor și al gurii, pe mâini, coate, genunchi, axile, zona genitală. Evoluează în pusee, alternând perioade de stabilitate cu perioade de extindere.
• Vitiligo segmentar — petele apar pe o singură parte a corpului, de obicei într-un teritoriu limitat; debutează adesea mai devreme, se extinde rapid câteva luni, apoi se stabilizează pentru mult timp. Poate afecta și firele de păr din zonă, care devin albe.
• Forme mixte sau nedeterminate — atunci când distribuția nu se încadrează clar în tiparele de mai sus, de exemplu vitiligo limitat la mucoase sau la degete.

Factori declanșatori și favorizanți. Pacienții relatează frecvent un eveniment care a precedat apariția petelor:

• arsuri solare sau expuneri intense la soare;
• traumatisme cutanate, frecare mecanică repetată, tăieturi sau intervenții chirurgicale — petele pot apărea exact pe zona traumatizată, fenomen cunoscut ca reacție Koebner;
• stres psihic marcat, pierderi, perioade de suprasolicitare;
• contactul profesional cu anumite substanțe chimice, în special derivați fenolici;
• infecții sau boli acute intercurente.

Asocieri. Fiind o afecțiune de natură autoimună, vitiligo se poate asocia cu alte boli din aceeași categorie: tiroidita autoimună și alte afecțiuni tiroidiene, anemia pernicioasă, diabetul zaharat de tip 1, alopecia areata, boala Addison. Din acest motiv, evaluarea inițială include de obicei și o verificare a funcției tiroidiene.

Ce vede pacientul și cum evoluează. Prima manifestare este de obicei o pată albă, netedă, fără descuamare și fără mâncărime, cu margini nete, uneori ușor mai pigmentate decât pielea vecină. Petele pot rămâne stabile ani întregi sau se pot extinde în valuri imprevizibile. Repigmentarea spontană este posibilă, mai ales la copii și pe zonele bogate în foliculi piloși, și începe de obicei sub forma unor mici puncte pigmentate în jurul firelor de păr. Zonele fără foliculi — vârfurile degetelor, buzele — repigmentează cel mai greu.

Fotoprotecția. Pielea depigmentată nu mai are apărarea naturală oferită de melanină și se arde ușor la soare. Protecția consecventă — îmbrăcăminte acoperitoare, pălărie, evitarea orelor de mijloc ale zilei și creme cu factor de protecție ridicat — reduce riscul de arsură, limitează contrastul de culoare față de pielea sănătoasă bronzată și previne apariția de noi leziuni prin fenomen Koebner.

Ce agravează. Arsurile solare, frecarea de la haine strâmte, bretele sau curele, tratamentele cosmetice agresive și perioadele prelungite de stres pot favoriza extinderea petelor.

În cabinetul nostru, vitiligo se abordează prin Metoda Kozak — tratament intern și extern, individualizat, pe bază de consultație. Rezultatele diferă de la pacient la pacient.