Pitiriazis

Cuvântul pitiriazis descrie un tip de descuamare: scuame fine, mici, uscate, care se desprind ca tărâțele. Sub această denumire comună se află însă boli distincte, cu cauze diferite. Diferențierea lor este importantă, pentru că evoluția și abordarea terapeutică nu sunt aceleași.

Pitiriazisul rozat Gibert. Este o erupție acută, autolimitată, care apare mai ales la adolescenți și la adulții tineri, adesea primăvara și toamna. Se consideră că este legată de reactivarea unor virusuri herpetice umane, dar nu este o boală contagioasă în sensul obișnuit al cuvântului.

• Debutează de obicei cu o leziune unică, mai mare, rotundă sau ovalară, roz-somon, cu un guleraș fin de scuame la interiorul marginii — „placa vestitoare”, situată pe trunchi.
• După una-două săptămâni apare o erupție diseminată de leziuni mai mici, ovalare, dispuse cu axul lung paralel cu liniile de tensiune ale pielii, ceea ce pe spate creează un desen asemănător ramurilor unui brad.
• Mâncărimea este de obicei ușoară sau moderată; unii pacienți relatează o stare de oboseală sau o infecție respiratorie în zilele dinaintea erupției.
• Erupția se remite spontan în șase până la opt săptămâni, uneori mai lent, lăsând temporar pete mai deschise sau mai închise la culoare.

Pitiriazisul versicolor. Este o micoză superficială produsă de levuri din genul Malassezia, care fac parte din flora normală a pielii, dar se pot înmulți excesiv în condiții de căldură, umiditate și secreție sebacee crescută.

• Apar pete mici, rotunde, care confluează în plăci mai mari, pe torace, spate, umeri, gât și braț.
• Culoarea variază — de unde și numele „versicolor”: pete mai deschise pe pielea bronzată, mai brune sau roz pe pielea deschisă la culoare.
• La raclarea ușoară a suprafeței apare o descuamare fină, caracteristică.
• Mâncărimea este redusă sau absentă, iar aspectul inestetic este principalul motiv de prezentare. Petele depigmentate pot persista săptămâni sau luni după stingerea infecției, iar recidivele sunt frecvente în sezonul cald.

Pitiriazisul alb. Se întâlnește mai ales la copii și la adolescenți, adesea pe fondul unei piei uscate sau al terenului atopic.

• Se manifestă prin pete rotunde sau ovalare, slab delimitate, mai deschise la culoare decât pielea din jur, cu o descuamare foarte fină.
• Localizarea tipică este pe obraji, în jurul gurii, pe brațe și pe umeri.
• Contrastul devine evident vara, când pielea sănătoasă se bronzează, iar zonele afectate rămân palide.
• Evoluția este cronică, cu perioade de remisiune, dar fără cicatrici; petele se estompează treptat, uneori după luni sau ani.

Factori care influențează evoluția. Pentru toate aceste forme contează starea barierei cutanate și mediul: aerul uscat, spălarea excesivă cu săpunuri agresive, expunerea intensă la soare fără protecție, transpirația abundentă, îmbrăcămintea sintetică, stresul și oboseala. În pitiriazisul versicolor, căldura și umiditatea favorizează recidivele; în pitiriazisul alb, uscăciunea pielii accentuează contrastul de culoare; în pitiriazisul rozat, băile fierbinți prelungite și frecarea pot intensifica mâncărimea.

De ce este importantă diferențierea. Aspectul de „pete cu descuamare fină” se întâlnește și în alte afecțiuni — psoriazis în picături, eczemă numulară, dermatită seboreică, sifilis secundar sau reacții la medicamente. Din acest motiv, un diagnostic corect, stabilit la consultație, precedă orice abordare terapeutică.

În cabinetul nostru, pitiriazisul se abordează prin Metoda Kozak — tratament intern și extern, individualizat, pe bază de consultație. Rezultatele diferă de la pacient la pacient.