Cheratoză

Stratul cel mai superficial al epidermului, stratul cornos, este format din celule moarte bogate în cheratină, o proteină rezistentă care asigură bariera pielii. În mod normal, aceste celule se desprind continuu și sunt înlocuite de altele venite din profunzime. Când acest echilibru se pierde — fie prin producție excesivă de cheratină, fie prin descuamare insuficientă — apar îngroșări localizate numite generic cheratoze. Termenul descrie un aspect, nu o singură boală.

Cheratoza actinică (solară). Apare pe zonele expuse cronic la soare: fața, fruntea, urechile, scalpul la persoanele cu calviție, decolteul, antebrațele și dosul mâinilor. Este consecința acumulării, în ani, a leziunilor produse de radiația ultravioletă în celulele epidermului. Leziunile sunt mici, de câțiva milimetri, roz, roșiatice sau de culoarea pielii, acoperite de o scuamă aspră; de multe ori se simt mai bine cu degetul decât se văd. Pot fi sensibile, se pot descuama și reapărea în același loc. Cheratoza actinică este considerată o leziune precanceroasă: o parte dintre leziuni pot evolua în timp către carcinom spinocelular, motiv pentru care orice leziune care crește, sângerează, se ulcerează sau se indurează trebuie arătată medicului. Riscul este mai mare la persoanele cu piele deschisă, care se ard ușor la soare, la cele care au lucrat mulți ani în aer liber și la persoanele cu imunitate scăzută.

Cheratoza seboreică. Este o leziune benignă, foarte frecventă după vârsta de 40-50 de ani. Are aspect de placă rotundă sau ovală, bine delimitată, cu suprafață mată, grăsoasă sau verucoasă, de culoare gălbuie, brună sau aproape neagră, care pare „lipită" pe piele. Apare cel mai des pe trunchi, spate, față și gât. Numărul leziunilor crește cu vârsta, iar predispoziția este frecvent familială. Nu este legată de expunerea la soare în același mod ca cheratoza actinică și nu se transformă malign, dar poate fi confundată la prima vedere cu leziuni pigmentare care necesită evaluare, motiv pentru care o leziune nouă, care își schimbă rapid culoarea sau forma, trebuie examinată.

Cheratoza pilară. Este o afecțiune benignă și foarte răspândită, în care cheratina se acumulează la nivelul orificiului folicular și formează mici dopuri. Pielea capătă un aspect de „piele de găină", cu papule mici, aspre, de culoarea pielii sau ușor roșiatice, dispuse pe fața externă a brațelor, pe coapse, pe fese și uneori pe obraji la copii. Apare frecvent în copilărie și adolescență, are caracter familial și este mai evidentă la persoanele cu piele uscată sau cu dermatită atopică. Se accentuează iarna, când aerul rece și uscat deshidratează pielea, și se ameliorează adesea vara. Nu este contagioasă și nu doare, dar poate deranja estetic.

Factori care favorizează apariția cheratozelor:

• Expunerea cumulativă la soare și utilizarea aparatelor de bronzat (pentru cheratoza actinică).
• Fototipul deschis, cu piele care se arde ușor și nu se bronzează.
• Vârsta înaintată și istoricul familial.
• Pielea uscată constituțional și tendința atopică (pentru cheratoza pilară).
• Imunosupresia, indiferent de cauză.

Ce poate agrava aspectul leziunilor:

• Expunerea la soare fără protecție, mai ales în orele de mijloc ale zilei.
• Scărpinatul, frecatul agresiv și exfolierea mecanică dură.
• Băile foarte fierbinți și săpunurile puternic degresante, care usucă pielea.
• Aerul uscat din interior, în sezonul rece.
• Iritația repetată produsă de haine aspre sau strâmte.

Deoarece sub aceeași denumire se ascund leziuni banale și leziuni care necesită supraveghere, orice cheratoză nou apărută, care crește, se modifică sau sângerează, merită examinată de un medic dermatolog.

În cabinetul nostru, cheratozele se abordează prin Metoda Kozak — tratament intern și extern, individualizat, pe bază de consultație. Rezultatele diferă de la pacient la pacient.