Articole din presă

Ecoul public al metodei s-a produs mai ales în afara României, în anii 1981 și 1982. Presa canadiană a urmărit atunci situația pacienților din Ontario care se tratau în clinica lui Pavel Kozak din Germania de Vest, iar în martie 1982 a relatat decizia guvernului provincial de a finanța cercetarea bolilor cronice de piele. Prezentăm articolele pe scurt, cu sursa și data lor, fără să reproducem integral textele.

The Examiner, 16 mai 1982

Articolul semnat de Paul Schliesmann, sub titlul „Kozak Gave Me a New Lease on Life”, relatează situația lui Judy Preston, o tânără din Angus, Ontario, care suferea de epidermoliză buloasă și care plecase în ianuarie 1982 în Germania de Vest pentru tratament. La patru luni de la începerea tratamentului, ziarul consemnează că pacienta luase în greutate și că își continua acasă regimul primit: o dietă strictă, cu restricții la sare, zahăr, apă de la robinet și alimente congelate, plus aplicarea de creme de patru ori pe zi. „Nu e mare lucru”, spune ea despre dietă, adăugând însă că respectarea acesteia este obligatorie. Articolul mai notează că un club Lions local strânsese peste 41.000 de dolari pentru costurile tratamentului și că familia era dezamăgită de vestea că Pavel Kozak nu urma să se stabilească permanent în Canada.

The Sunday Sun, 21 martie 1982

Ziarul relatează anunțul făcut de Larry Grossman, ministrul sănătății din Ontario, privind finanțarea unui program de cercetare și tratament al bolilor de piele la Universitatea din Toronto. Programul urma să fie condus de profesorul C. A. Ramsay, șeful secției de dermatologie de la Toronto General Hospital, iar Pavel Kozak urma să fie invitat la Toronto pentru expertiza sa. Despre acesta, ministrul spune: „Munca lui a stârnit interes și preocupare în întreaga comunitate medicală”. Tot din articol reiese că tratamentele de acest tip aveau să fie decontate de asigurarea provincială de sănătate dacă erau efectuate în Ontario de către medici.

Depeșele United Press International

Trei depeșe UPI, din 26 noiembrie 1981, 30 noiembrie 1981 și 19 martie 1982, îl prezintă pe Pavel Kozak drept biochimist de origine română și relatează interesul autorităților canadiene pentru metoda sa. Depeșa din 19 martie 1982 detaliază programul anunțat de Larry Grossman: cercetarea urma să se desfășoare la Universitatea din Toronto și în trei spitale din oraș, cu 200.000 de dolari în primul an, destinați schimburilor de vizite, îngrijirii medicale și transportului pacienților din Ontario.

O precizare necesară despre subvenție

Suma apare deformat în presa de epocă, din cauza calității scanărilor, cu cifre diferite de la un articol la altul. Valoarea reală, confirmată de depeșele UPI și de corespondența cu Universitatea din Toronto, este de 900.000 de dolari canadieni. Formularea corectă este următoarea: în 1982, Ministerul Sănătății din Ontario a alocat Universității din Toronto o subvenție de 900.000 de dolari canadieni pentru un program de cercetare privind bolile cronice de piele în general, nu doar epidermoliza buloasă. Primul studiu clinic din cadrul programului urma să folosească metoda Kozak, iar lui Pavel Kozak i s-a oferit un contract de consultant. Subvenția nu i-a fost acordată lui, ci universității.